Despre aparatele mele foto

postat de Johanna007 - 2017-03-22 15:15:51 322 vizualizari 2 favorite
sub-banner

Prima data cand am vazut un aparat foto a fost cad aveam cateva luni cand tata ma poza pe mine si pe mama. Am inteles ca la taierea motului am ales, printre altele, si un alt aparat foto. Apoi, tata a disparut din peisaj cu noua nevasta si a plecat in SUA, dar in casa am gasit o Leika veche, stricata, cred ca apartinuse mamei. Va inchipuiti frustrarea unui copil de 3-4 anisori care vrea sa faca poze, si la final nu iese nimic. Peste cativa ani am facut rost de un alt film, i l-am montat constiincioasa, dar nu a mers, aparatul era stricat.

Prin clasa a 7-a am convins-o pe mama sa imi ia un aparat foto. Mi-a luat unul tot cu film, dar din plastic, si model chinezesc. Alb cu negru. Foarte urat. Am inceput sa fac poze cu mama, cu motanul meu negru, Sasha, cu bunica, sau cu florile, lacul si copacii din parcul Tineretului, care se afla in zona unde eu am copilarit.

Ma enerva treaba cu filmul, dar si ca aparatul nu era profesionist. Pozele ieseau toate cu tente cenusii. Am reusit sa strang bani si mi-am luat altul, mecanic. Asta facea poze un pic mai bune. Cu el am fost in excursii, il duceam la liceu si ne prosteam cu fel de fel de sedinte foto zapacite eu si colega mea de banca, Nico.

Apoi a venit Bac-ul, am dat la Jurnalism, si am inceput sa invat si arta fotografica printre alte cursuri. Era exact cum ma asteptam: sa pozezi fiind atent la reglarile obiectivului, sa stai apoi intr-un laborator foto, sa ai contact cu hartia fotografica, sa astepti sa se usuce si peste alte ore, sa iei poza. Care, din neatentie, de multe ori era ori prea alba, ori un pic zgariata.

Peste cateva luni m-am angajat la un ziar, sectia investigatii. Aveam insa prieteni prin sectia de foto. Prima sedinta foto adevarata mi-a facut (pe scara circulara) a ziarului o fata de la foto, mica cat un graunte si cu un aparat imens. Apoi am primit si alte poze. Erau fericiti ca au gasit un model, iar eu eram fericita sa pozez. Problema era ca si eu vroiam sa fotografiez. Aveam o tema la scoala si trebuia un aparat profi, colegii de la Foto nu mi-au imprumutat aparatele lor enorme, cu obiective cat borcanele de muraturi de mari, asa ca am primit imprumut un aparat Smena, de la un alt coleg de redactie. Cu cel aparat am fost si in Copenhaga si am facut niste poze alb-negru cam groaznice, pentru ca in decembrie in Danemarca nu era deloc lumina. Tot cu acel aparat l-am pozat pe papa Ioan Paul al II-lea cand a fost la Bucuresti.

Apoi am inceput sa castig bani mai multi din presa, mi-am luat aparate mai bune, am mers in vreo 20 de tari din toata lumea si m-am specializat sa pozez locuri frumoase, exotice, flori nemaivazute, privesti mirifice. Acum vreo 4 ani mi-am luat un aparat destul de bun, m-a costat cam 1000 de euro, din pacate, viata lui a fost scurta. Dupa cateva luni mi-am luat si un pitbull...

Ca sa ma autopedepsesc pentru neglijenta de a-mi lasa aparatul nesupravegheat si catelul nedresat, mi-am luat un aparat Canon mic, pe care il mai am si acum. Mai am acasa (dar acasa la mama, eu stau in alta tara) o colectie de aparate vechi de toate felurile si din toate timpurile. Pana si un polaroid. Le-am pescuit din diverse locuri. Niciunul nu merge...

Dar luna viitoare as vrea sa imi iau totusi un alt aparat nou mult mai ok. Nu prea ma mai simt confortabil facand poze cu acest Canon. 

Cam asta despre aparatele mele foto...

 


Imi place

Nu sunt comentarii la acest articol. Fii primul care comenteaza

Scrie un Articol

Esti creativ? Ai ceva de transmis sau pur si simplu iti place sa scrii? Adauga un articol pe blogul PxlShot si pe langa satisfactia de a sustine comunitatea, primesti 250 de puncte de activitate la aprobarea articolului.
Scrie un Articol
Reseteaza parola sau intra in cont folosind Facebook sau   Google

Categorii Articole

Alte Articole de acest autor


© PxlShot 2019 sub Creative Commons License Powered by DotPxl